“Cea mai solemnă seriozitate şi principialitate, este a aceluia care nu stă niciodată măcar 10 minute fără să surâdă cel puţin.
Atunci când un om râde şi îi place bucuria vieţii, acela este omul întradevăr trainic, serios, un om la care s-a aşezat dumnezeirea omului”
Dr. Stephan Poen

Am avut o mare bucurie când am aflat despre casa baritonului Petre Ştefănescu Goangă, că fost restaurată şi redată circuitului turistic brăilean.

Vineri 2 august 2013,  Dr. Stephan Poen, medic foniatru, doctor în muzicologie, invitat de către renumita soprană Mariana Nicolesco, în cadrul Concursului Internațional de Canto, Hariclea Darclee, Brăila, a făcut cunoscută viața și cariera ilustrului bariton, studenţilor prezenți la cursurile de măiestrie artistică – Master Classes Mariana Nicolesco, precum și publicului dedicat, prezent în proaspătul imobil restaurat.

Având onoarea şi şansa de a-l cunoaşte pe Petre Ştefănescu Goangă, Dr. Stephan Poen, ne-a împărtăşit cu căldură întâmplări din viaţa maestrului.

Istorisirile le ştie de la profesoara sa de pian, care la rândul ei le-a aflat de la Cecilia Ştefănescu Goangă, mama artistului.

Petre Ştefănescu Goangă reprezintă finalitatea unui execiţiu spiritual – intelectual al mai multor generaţii, bunicul din partea mamei fiind deţinătorul sălii Rally, actualul teatru Maria Filotti din Brăila, un unchi fiind pictor cu studii la Roma, iar mama, Cecilia Ştefănescu Goangă, profesoară de pian.

Era un aristrocrat prin felul în care fusese educat şi crescut, însă, spunea întotdeauna că suprastructura, rafinamentul lui aristrocratic, i-au fost demontate de către copiii din Brăila. Toată masivitatea lui reuşea să fie elastică datorită mahalalelor brăilene.

Încă de la naştere, “micul mare bebe” a fost vizitat de personalităţi, datorită poziţiei familei sale în înalta societate, printre care şi de George Enescu.

Într-o bună zi, peste ani, marele maestru Enescu a vizitat familia Ştefănescu Goangă. Petre crescuse şi obişnuia să fredoneze cântece prin casă.

George Enescu, auzidu-l îi spuse tatălui: “Voi nu ştiaţi că aveţi în casă o voce?”

Tatăl: “Maestre, noi nu avem în casă nicio voce, ăsta se va duce la Charlottenburg să facă inginerie agrară pentru că eu toate moşiile astea trebuie să le dau pe mâna cuiva.”

Mama, auzind discuţia, la cafeau de după-amiază, îl intrebă pe maestru ce a vrut sa spună.

George Enescu: “Cecilia, vocea lui are o sonoritate foarte puternică, a fredonat ceva aşa, întâmplător, putea fi un cântec popular, o romanţă sau un şlagar. M-a frapat că s-a umplut casa cu vocea lui şi el nu voia să cânte tare.”

Cecilia Goangă: Maeste, bărbatul meu are ideile lui… eu sunt pianistă. Unde pot să mă duc cu băiatul ăsta?

Maestrul i-a recomandat să meargă cu băiatul la Paris. I-a dat mamei o carte de vizită iar aceasta a luat atitudine.

Zis şi făcut, dupa 6 luni a câte o ora şi jumătate de vocalize pe zi, după laringoscopiile făcute lunar, verdictul a fost acela al unei voci intermediare cu o disponibilitate de a fi bariton profund.

Rezistent şi perseverent, Petre Ştefănescu Goangă şi-a urmat drumul, devenind cel pe care îl cunoaştem.

A abordat un repertoriu imens: operă, operetă, lid, oratoriu.

Avea o sonoritate care inunda cu usurinţă partea acustică a unei săli. Dincolo de masivitatea sa corporală, avea un torace de o anumită configuraţie care dădea până şi acutelor sale o  rezonanţă specială. Era un bariton de culoare deschisă, dar care avea această forţă dramatică.

Petre Ştefănescu Goangă, era un om adorabil, era foarte boem, îi plăcea viaţa, era un om căruia îi plăcea veselia de a sta printre oameni.

Vocea baritonului, a revenit acasă. L-am ascultat. Sufletul ne-a vibrat, am simţit o parte de istorie.

Audienţa a făcut faţă cu brio căldurii verii. Evantaiele jucându-se cu noul aer din casa proaspăt renovată.

Mesajul pe care vreau să ţi-l transmit, având un exemplu în povestea marelui Petre Ştefănescu Goangă, este acela al pasiunii pentru ceea ce faci, al seriozităţii şi al dragostei de viaţă.

Timpul nu se opreşte în loc, zâmbeşte ACUM. Urmează-ţi pasiunea şi fii serios iubind viaţa şi oamenii.

Mi-ar plăcea să ştiu ce personalitate este un exemplu pentru tine. Lasă-mi, te rog, un comentariu la articol şi spune-mi despre cine este vorba şi ce lecţie de viaţă ţi-a dat.

Cu drag,
Magda Vîlcea